Capa si Spada:Marchiza de Pompadour de Michel Zevaco
Michel Zévaco Capitolul I N u vom mai merge în pădure Luminoasă şi senină, acea după-amiază de octombrie a anului 1744 părea a fi o sărbătoare a cerului, cu zborul săgetat al păsărilor de-a lungul gardurilor vii, cu norişorii albi călătorind pe imensitatea albăstrie a cerului, cu pudră aurie a razelor de soare în aerul curat şi proaspăt în care se simţeau miresmele şi fiorii toamnei. Pe drumul de muşchi şi frunze moarte ce ducea de la Ermitage la Versailles ― de la umilele colibe acoperite cu paie la maiestuosul colos din piatră ― , înainta fără grabă un cavaler cu trupul legănat de mersul capricios al roibului său nervos şi suplu. Cu pălăria pusă mândru pe-o sprânceană, cu spada fină atârnată la şold şi lovindu-se uşor de crupa calului, subţire, elegant, foarte tânăr, părând a nu avea mai mult de douăzeci de ani, cu o îndrăzneală nepăsătoare întipărită pe chip, cu privirea arzătoare şi puţin maliţioasă,...